În astrofotografie, corpurile cerești, nebuloasele și alte obiecte de pe cerul nopții sunt imaginate în lumină vizibilă și stocate pe diferite suporturi. Camera este orientată pe Polul Nord geografic, paralel cu axa Pământului. Înclinarea camerei corespunde latitudinii. Timpul de expunere pentru astfel de fotografii este de câteva ore, motiv pentru care camera trebuie să fie adaptată la rotația zilnică a Pământului. În caz contrar, vor fi vizibile doar linii în locul formelor reale ale obiectelor. Un dispozitiv adecvat, un tracker, compensează rotația Pământului dacă viteza de rotație corespunde exact cu o revoluție pe zi. De asemenea, există viteze de rotație diferite în funcție de obiectul care trebuie urmărit. Pentru stele, o revoluție durează 23 de ore, 56 de minute și 4 secunde. Luna necesită un timp de revoluție de 24 de ore, 52 de minute și 28 de secunde, în timp ce Soarele necesită exact 24 de ore.